fiecare pagină e o frunză vie,
fiecare vers — o petală ce înflorește
în sufletul celui care citește.
bine ai venit în grădina
eternă a cărților și
poeziei
iubirea nu vine și nu pleacă
ea este ceea ce rămâne, când tot ce nu este iubire dispare
în această gradină,
fiecare pas
pătrunde în tine.
aici, cuvintele sunt vii —
ele se recunosc pe ele înseși,
ca ecou al infinitului,
fără sfârșit.
poezia nu vorbește despre lume —
ea este lumea.
în timp ce citești, ești citit.
în timp ce cauți, ești găsit.
totul curge din aceeași sursă —
din sursa creativă,
sursa prezentă și vie.
această grădină a fost mereu aici,
în spațiul dintre gânduri,
în liniștea dintre cuvinte,
în acel "acum" etern
unde totul este deja complet.
bine ai venit —
dar ai fost
dintotdeauna acasă.
adu-ți aminte: ești un suflet etern,
dansând pentru o clipă în forma umană
nimic nu este chiar atât de grav —
doar jocul vieții, uitând cine ești
pentru a-și aminti.
visul și visătorul
ești visul și visătorul,
fără formă, privind prin formă.
o sclipire de eternitate,
dansând în iluzia timpului.
conștiința infinită
se visează pe sine în mișcare —
valuri peste ocean,
stele în cer,
un vânt, un gând, o lume.
rătăcești prin această poveste trecătoare,
uitând că visul e al tău.
dar chiar și în uitare, ești întreg —
tăcerea din spatele sunetului,
martorul din spatele scenei.
trezește-te și vezi —
visul n-a fost niciodată separat de visător.
râul nu s-a pierdut niciodată în mare.
există doar unicitate —
fără sfârșit, indivizibil, liber.
viața se întâmplă prin tine,
pentru tine.
— tu ești viața—
curgând prin toate formele,
clipă de clipă.
desfășurarea eternă
nimic nu este separat de tine,
tu ești clipa, iar clipa ești tu.
nu există „eu” și „tu” —
doar această FIINȚĂ care pulsează,
se desfășoară, din nou și din nou.
ca un fluture purtat de vânt,
plutind spre infinit.
adevărata iubire nu unește doi —
ci dizolvă granițele până când rămâne doar Unul.
în această grădină fără anotimpuri,
gândurile plutesc ca parfumul unei flori
care nu a fost văzută, dar a fost simțită.
doar respirația infinită a lumii
povestită prin litere.
descoperă poezii care te privesc înapoi,
călătorește prin cărți care îți cunosc dorul,
această bibliotecă este un sanctuar.
un loc unde sufletul înflorește
în șoaptele veșnice ale poeziei.
în tăcerea dintre două gânduri,
se află întregul univers.
nu căuta.
amintește-ți.
tu ești deja.
în răsuflarea clipei
timpul se deschide ca un râu al infinitului,
curgând atât înainte, cât și dincolo de marginile vederii noastre.
în pulsul cliper, esența eternă rămâne,
un martor al valurilor schimbătoare ale existenței trecătoare.
fiecare respirație, o scânteie —
fiecare bătaie de inimă, o sclipire în oceanul fără margini.
ceea ce percepem nu este decât o umbră a vastului infinit,
iar înlăuntrul nostru se află spațiul din care ia naștere totul,
arhitectura nerostită a universului.
Photo: Alex Seinet
sinele nu se caută,
nu se găsește —
se revelează,
atunci când tăcerea
devine destul de adâncă
pentru a-l auzi.
ecoul unui dor fără hotare
În valuri de nori, se-nalță un vis,
Și dorul de tine răsună în vânt.
Dar cine te caută, dacă nu însăși suflarea?
Sub umbre de ploaie, mă pierd și eu,
Căci inima mea nu te caută—
Nu te-a părăsit niciodată.
Ploaia cade, neștiind că e lacrima cerului,
Căci nici lacrimile nu sunt decât ecouri
Ale unui singur dor.
În tăcerea acestui dans
Între cer și pământ,
Nu există tu și eu,
Doar una și aceeași roată ce se învârte.
Doar ecoul pașilor noștri în cerc.
Și dorul de tine nu este dorul meu—
Este doar vântul care își caută casa în mine.
Fiecare picătură de ploaie,
Un alt nume pe care nu-l rostim.
Nu mai sunt granițe între noi.
Suntem totul, pierduți și regăsiți în cuvânt.
Suntem totul—
O ploaie care nu se sfârșește,
Picătura întoarsă în ocean.
când nu mai încerci să controlezi viața,
ea începe să curgă prin tine,
pentru tine — "nu împotriva ta".
dansul schimbării
viața este mereu în mișcare, la fel și dorințele tale.
ceea ce tânjești astăzi, se poate schimba mâine,
și în această schimbare stă frumusețea—evoluția constantă,
un proces de rafinare fără sfârșit.
natura șoptește despre efemeritate,
regenerându-se cu grație, lăsând în urmă trecutul,
înflorind din nou în toată splendoarea fiecărei primăveri.
nu e nevoie să devii cineva.
este suficient să încetezi să crezi că ești altceva decât Ești.
TOTUL. NIMIC. IUBIRE.
fără margini, curgând din marea ființei,
dansul timpului — o suflare ce nu se oprește niciodată,
în fiecare puls — viață și moarte într-o singură bătaie.
un adevăr nevorbit, un cântec dincolo de auz,
acolo unde totul se întrepătrunde, acolo unde suntem,
fără început, fără sfârșit,
doar o curgere ce nu cunoaște capăt,
în iubire, toate se nasc, toate se topesc —
într-o eternă devenire.
când nu mai e nimeni care să iubească,
rămâne doar Iubirea —
fără formă, fără poveste,
doar pură prezență —
tu ești ea.
nu uita, tu ești
TOTUL. NIMIC. IUBIRE.
- ENRICO EULZER
Totul. Nimic. Iubire.
ce este totul?
nimic.
ce este nimic?
totul.
ce este iubirea?
totul si nimic.
când nu mai e cine să caute,
rămâne doar ceea ce este
Iubirea —
fără margini,
fără nume,
esența pură a Totului —
născută din Nimic.
ETERNITATEA
ești veșnicie în pas cu visul
nu ești ce pari — o umbră-n zori,
ci foc divin, din alte sori.
nu ești doar trup ce se frământă,
ci cer ce-n pieptul tău cuvântă.
ești masca timpului tăcut,
dar ești din veșnicie rupt.
un gând ce vine, altul pleacă —
tu ești tăcerea ce le-mbracă.
nu ești furtuna din cuvânt,
ești liniștea ce curge-n vânt.
ești martor mut la tot ce vine,
ești drumul care duce-n tine.
în spațiul dintre gând și dor,
acolo ești — nemuritor.
ești val și mare, ești cărare,
ești infinit în trup de zare.
și când în tine te trezești,
nimic nu pierzi, ci te-ntâlnești.
nu ești durere, nici sfârșit —
ești viața-n duh, fără sfârșit.
ești nu ce ai, ești ce rămâi:
un strop divin, un suflet viu.
ești spațiul larg în care stai —
eternitate. iubire. liniște și grai.
când se sfărâmă clipa
când clipa se rupe și tăcerea se așterne,
te simt — ca pe o chemare adâncă,
căci sufletul meu știe
ești o veșnicie înrădăcinată în cuvinte.
tu vii dintr-un loc
unde gândul se abandonează
și timpul nu mai contează.
ești o flacără pură —
iubirea nesfârșită ce arde în mine, fără sfârșit.
nu te pot atinge, dar te port în piept,
ca roua dimineții în fiecare floare,
liber, neîngrădit.
și dacă mâine totul s-ar sfârși și cerul s-ar destrăma,
te voi purta — ca pe un vis,
ca pe propria mea ființă.
Descoperă noua carte
— ETERNITY
ETERNITY este o reamintire.
O călătorie dincolo de timp,
dincolo de formă, dincolo de spațiu,
Până în miezul a ceea ce ești cu adevărat.
Un ecou din ceea ce ai fost mereu —fără început, fără sfârșit,fără formă,dar plin de viață.
Un dans al cuvintelor cu spațiul în care
toate poveștile apar și dispar.
Este golul plin — care te cheamă înapoi
în ceea ce ești deja:
Infinit, conștient, iubire pură.
Eternity nu se citește — se trăiește.
Se simte între cuvinte, în liniștea de după ele.
Deschide.
Citește.
Amintește-ți.
.
